JOCUL COPILARIEI DEVENIT REALITATE

Copilaria mea a fost o poveste frumoasa,fara griji, plina de bucurie si iubire din partea celor dragi.Am crescut frumos cu povestile cu zane si feti frumosi ,dar si cu jocurile copilariei care erau la timpul acela pentru noi cele mai frumoase jocuri.Cu gasca de copii din fata blocului,ne adunam la un sotron,9 pietre, ratele si vanatorii si multe alte jocuri si alergam pana nu mai puteam,nu ne dadeam plecati in casa,parca nicodata nu ne saturam de joaca,as putea sa le zic chiar Jocurile foamei caci uitam si de foame si de sete,eram foarte prinsi de joc.
Dar cea mai frumoasa amintire peste ani,acum fiind adult,a ramas jocul de care ne bucuram toti cei din gasca,pe care il jucam iarna.Asteptam cu nerabdare acest anotimp si ne bucuram nespus cand vedeam primii fulgi de zapada.
Dupa ce ningea bine vre-o cateva zile si se aduna multa zapada,sunam din "goarna" si adunam ostasii la "scoala de lupta" .Aici in fuctie de numarul lor,ne imparteam in doua tabere si inceapeam sa ne facem cazermata,un zid de protectie bine ridicat din zapada,care ne apara de cei din tabara adversa.Ei la randul lor faceau acelasi lucru.
Dupa o urzeala











pusa bine la punct,se dadea start bataliei.Tot ce trebuia sa facem,era sa ne eliminam adversarii ,cel care era lovit cu un bulgare din tabara adversa se considera nimicit si era eliminat din joc.Si continuam asa pana era eliminat ultimul luptator iar daca aveam si mai mult noroc,le daramam si cazermata si ieram invingatori.
Toate acestea se intamplau pe timpul jocului,cat eram in "lupta",deveneam cat mai duri si aveam in sange,dorinta de a castiga, de a elimina adversarul,care vroia sa faca rau ,dar dupa terminarea jocului,eram iarasi acei copii inocenti,cu sufletul curat si bun.
Cam asa e si cu viata de zi cu zi,cel putin in timpurile de azi,eu asa vad lucrurile si jocurile copilariei,au devenit si" jocurile " adultilor.Unul din ele este chiar razboiul din Afganistan,un razboi care a tinut  ani de zile,unde Romania avea la un moment dat un numar de 1.800 de soldati timisi  pe campul de lupta.Dintre acestia ca in oricare batalie si-au pierdut viata destul de multi militari din toate colturile lumii si multe familii au fost indoliate,in schimb au fost declarati eroi cazuti la datorie si avansati in grad post mortem.
Multi dintre ei se duc si ca voluntari in aceste lupte,unii sunt medici,altii asistenti in ideea de a sari in ajutor in caz de nevoie,altii pentru bani,pentru patriotism sau chiar pentru ca sunt trimisi in mod special.
Pe campul de lupta,la fel ca in jocul din copilarie,dau tot ce e mai rau din ei,pentru a distruge inamicul,se apara cum stiu ei mai bine si se transforma parca in niste fiare. Din pacate ca in orice fel de lupta,exista invinsi si invingatori,dar indiferent de natura lor,odata terminat acest razboi,cei ramasi in viata,renenind in sanul familiei si a celor dragi,redevin acei oameni buni,blanzi,iubitori si cu suflete de copii.Dau uitarii cele petrecute pe campul de lupta si considera ca au "jucat" un joc din copilaria lor.
Acest articol a fost creat pentru competitia super blog 2013