ALOE VERA

Aloe Barbadensis Miller este o plantã subtropicalã, una dintre cele 250 de specii de Aloe,
cunoscutã în multe tãri ca medicament popular pentru efectul sãu terapeutic. Numele l-a
primit de la botanistul Miller care a descris prima datã planta Aloe din insulele Barbados. Alti
botanisti i-au dat numele de Aloe Vera Linné, Aloe Vera Lamarck. În comert Aloe Barbadensis
Miller este cunoscutã sub numele de Aloe Vera, cuvânt latin ce înseamnã Aloe adevãratã,
denumire care se datoreazã efectului terapeutic important. Planta apartine familiei Liliacee.
Gelul este utilizat numai de câtiva ani, cu toate cã are efecte terapeutice deosebite si este
componenta cea mai eficace a plantei.
Se presupune cã planta a fost descoperitã în Africa, iar în timp s-a rãspândit în jurul Mãrii
Mediterane, astfel cã în zilele noastre este întâlnitã în tãri tropicale si subtropicale. Planta
creste natural în Africa de nord, est si sud, în tãrile din jurul Mãrii Mediterane, Mãrii Rosii, în
India, China si insulele oceanului Indian. Ea este cultivatã în insulele din Marea Caraibelor, în
tãri ca Republica Dominicanã, Barbados, Jamaica, Puerto-Rico. Mari plantatii se gãsesc în
Texas, California, Arizona si Mexic. Planta nu creste în zonele geografice unde temperatura
coboarã mai mult timp sub zero grade.
Specii de Aloe Vera cu efect terapeutic
Aloe Socotrina, originarã din insula Socotra, Yemenul de Sud, Aloe Vera(Linné / Barbadensis
Miller / Vulgaris), Aloe Ferox, Aloe Arborescens.
Date istorice de medicinã timpurie
De la descoperirea plantei în urmã cu 3500 de ani, ea a fost folositã în scopuri terapeutice,
efectele plantei fiind cunoscute de marile civilizatii antice, de la persani si egipteni în est,
greci si romani în Europa, pânã la popoarele de pe continentul african si India. Era rãspânditã
si în Asia, în zona Pacificului, regãsindu-se în folclorul japonez, filipinez si hawaiian.
În antichitate planta a fost atât de importantã încât Aristotel l-a sfãtuit pe Alexandru cel Mare
sã ocupe insula Socotra, renumitã pentru plantatiile mari de Aloe, pentru a o folosi la tratarea
rãnilor soldatilor.
Între anii 1000-1300 e.n., planta devine medicament în toatã Europa. În 1720 Carl Von Linné
face prima descriere a plantei sub denumirea de Aloe Vera Linné. Datoritã efectelor
terapeutice, planta se cultivã pe scarã largã în regiunile calde. În 1912 colonelul H. W.
Johnston fondeazã prima plantatie comercialã americanã de aloe în Florida.
Substantele componente ale gelului au fost identificate în ultimii 50 de ani, iar componentele
active au fost descoperite în ultimii 10 ani, totusi nu sunt cunoscute în întregime substantele
plantei. Principalele substante cunoscute sunt: lignina, saponidele, antrachinonele (laxative),vitaminile A,B1,B2,B3,B6,B9,B12,C,E,colina (vitamina B complex), substante minerale (calciu,poatiu,fosfor,fier,sodiu,magneziu,cupru,crom,zinc),mono si polizaharide,hormoni, acid salicilic,aminoacizi esentiali si neesentiali,enzime,steroizi.